nick cave@bergen
Andrei Zbîrnea mi-a trimis volumul lui de poezie nick cave@bergen, publicat la editura casa de pariuri literare (2021), acum ceva vreme. De atunci, cartea lui s-a odihnit pe raftul bibliotecii, aproape de frunzele lămâiului, până aseară, când i-a venit vremea, timpul, sorocul să fie citită.
În primă instanță, spun drept, m-am simțit ca o babă ieșită după slujbă, când nepotul o întreabă: Ei, cum fu mamaie? Bătrâna răspunde: Iii! Frumos, tare frumos. Nepotul întreabă: Și, ce a zis popa? Bătrâna răspunde: N-am înțeles mamaie ce-o zis, da' tare frumos o mai fost.
Cam în acest fel am zis și eu: Iiii, frumos, tare frumos, dar n-am înțeles ce a vrut să spună autorul.
La o a doua citire, situația s-a schimbat.
Am început să înțeleg. Volumul nick cave@bergen este povestea unui corp ce-și caută interiorul, sufletul, ascunsul, spiritul: este o călătorie ce pendulează între aici și acolo, între real și imaginar.
Trebuie subliniat un aspect ce mi-a plăcut nespus de mult, și-anume că vocea auctorială rămâne separată de personajul poemelor. Da, întocmai, a fost introdus un personaj, exact ca într-o baladă, una despre căutarea sinelui în haosul provocat de rapiditatea cu care se schimbă exteriorul.
Bergen, la o primă căutare pe google, se prezintă a fi un superb oraș din Norvegia (case colorate, arhitectură interesantă).
În jurul, în, pe lângă, prin apropierea orașului magic se proiectează în imaginar, ca într-un oraș din Calvino, viața omului.
De exemplu, uneori ,,porumbeii sunt mai vii", alte ori ,,porumbeii au emigrat către sud" și în același timp există un ,,bergen blue" care are un parc devenit ,,miezul tuturor obiectelor".
Despre ce este poezia lui Andrei Zbîrnea? O spune chiar el: relația omului cu mediul, cu tehnologia, cu fiecare om. Discursul lui este unul realist, e o cameră ce surprinde, captează diferite schimbări ce au avut loc sau continuă aibă loc în secolul vitezei: ,,nici porumbeii nu mai zboară aici, au fost înlocuiți de mașini electrice"; amintește de greta thunberg; de înlocuirea casierilor cu noile aparate la care plătești singur, de noile obiceiuri: ,,comandăm mâncare gătită de pe uber eats food panda sau chiar glovo", descrie, conturează trăsăturile esențiale ale ultimului om: ,,bărbatul single, tânăr, educat, urban/ își ia laptele de soia din mega" ,,chipsuri bio din raionul live is life/ sonet vegan".
Însă, poezia lui Andrei Zbîrnea nu este doar o sumă de instantanee, ci este mai mult de atât: ,,frica de necunoscut ne va ghida pașii".
Cu cât ne apropiem mai mult de finalul volumului resimțim apropierea sufletului de trup. În această incursiune, călătorie pornită din depărtare, dintr-un oraș ca Bergen, poetul ajunge în spațiul nostalgic al copilăriei, al amintirii și parcă acest loc e spațiul în care trupul și spiritul ajung să se contopească: ,,cu duioșie îmi voi bate încă odată recordul zilnic de pași".
În final, volumul nick cave@bergen este unul dificil de înțeles, dar foare ușor de admirat pentru că prin astfel de expresii: ,,un dumnezeu singur nu se teme să pună întrebări suplimentare" te cucerește, iar prin astfel de imagini: ,,iubirea e un balansoar ce taie aerul/ o poți atașa brelocului" te păstrează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu