Salamandre
Titlu: Salamandre
Autor: Liviu G. Stan
Editura: Litera
Liviu G. Stan s-a născut pe data de 8 Martie 1987 în Brăila. Este scriitor și jurnalist. Dintre cărțile pulbicate amintim: Yima, Sânge de pasăre pe haine, Casele vor uita și Salamandre.
Conform Wikipedia unele salamandre folosesc autotomia caudală drept tactică de apărare. Vertebrele cozii sunt fragile, și de aceea coada se rupe când este apucată de un prădător. Coada ruptă se mai răsucește o perioadă scurtă, timp în care salamandra fie fuge, fie stă nemișcată, pentru a nu fi observată cât prădătorul este distras. Salamandrele regenerează ușor țesuturile pierdute. Timp de câteva săptămâni, pot să regenereze un membru parțial pierdut.
Plotul romanului poate fi asemănat cu coada unei salamandre care se frânge sub privirile înfometate ale cititorului, povestea se lasă ruptă în patru fire ca mai apoi să se regenereze, la momentul la care cititorul devine complicele celor patru: Antonie Varitz, Ida, Elena, Adocian.
,,E foarte ușor să prinzi oamenii în sfori. Dă-le o poveste tragică și imediat vor înghiți momeala".
Salamandre poate fi considerat un roman distopic, realist cu nuanțe de naturalism.
Crimă, trafic de organe, un experiment social în cartierul Cotroceni și o femeie care își pierde mințile. Personajele dezvoltă psihologii care pot fi clasate ca fiind anormale, morbide, bolnăvicioase.
,,De fapt, timpul se naște abia când spaima explodează în noi ca o primăvară".
Pe partea de vocabular acest roman primește puncte în plus. Viziunea cinică asupra lumii din Salamandre în care se împletesc fantasticul și absurdul creionează cel mai întunecat portret al vieții, iar societatea ,,imagofagă" în care trăim e pur și simplu în delir. Părintele Ignatie spune ,,sunt interfonul lui Dumnezeu".
Nu știu dacă e o tehnică intenționat folosită, dar până pe la pagina 200 se simte o anumită tensiune, care se risipește dintr-o dată și tonul naratorului devine din ce în ce mai colocvial, iar deznodământul este inundat de umor negru.
Trebuie să mai menționăm că inserarea pasajelor sub forma unor înregistrări
[ ●REC ] este un artificiu interesant.
Pe lângă acest artificiu mai apare un al doilea, și anume, un scurt fragment scris sub forma unui dialog scos dintr-o piesă sau dintr-un scenariu de film.
Concluzie: Personaje puternice, conflict interior și exterior, imagini cu încărcătură emoțională intensă, climax pe măsură, temă principală fabuloasă, o lume de nebuni în care cititorul se pierde și devine confuz, dar finalul romanului îl trezește și îl surprinde într-un mod plăcut.
P.S: Notă 5/5
P.S.S: Salamandre este genul acela de roman pe care fie îl iubești, fie îl urăști din toată inima.
With love, dimineți târzii!
Comentarii
Trimiteți un comentariu