Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?

Titlu: Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?
Autor: Cosmin Leucuța

Bună să vă fie inima.

  După cum se știe deja, nu scriu recenzii sau cronici negative. Spun simplu: Nu îmi place și punct. Pentru că de cele mai multe ori gusturile nu se discută și basta. Unele cărți nu sunt pe gustul meu,  dar asta nu înseamnă că nu sunt bune. 
  Dar aici, aici s-a petrecut un fenomen care mi-a stârnit dorința de a scrie.

  Au existat trei sau patru povești (cartea e un volum de proză scurtă) care mi-au plăcut, dar restul mi-au displăcut din cauza anumitor ,,detalii tehnice". A se reține acest aspect: Detalii tehnice. 
  Mă voi abate, puțin, foarte puțin, de la schema obișnuită. Cea în care vorbesc despre vocabular, plot, personaje, descrieri, ș.a.m.d pentru a construi acest articol pe schema: pro/contra. 
  Cartea ,,Cum te vei îmbrăca la sârșitul lumii?" este o carte bună 5/5 dacă o privești ca făcând parte din literatura de consum. Dacă dorești să o încadrezi în literatura de specialitate, atunci nu mai este de 5/5. 
La rubrica pro:
1. Plot bun.
Poveștile pornesc de la premise bune. ,,Dispari aici" este una dintre favoritele mele datorită temei centrale, avortul. 
2. Comicul de limbaj și de acțiune.
În prima poveste personajul Blondul are o replică delicioasă: ,,Ai subtilitatea socială a unei drujbe".
Un alt exemplu: Brânză este o altă poveste scrisă cu umor. Unul dintre personaje descrie pe un altul ca fiind: ,,subtil ca un ciocan peste degete".
  3. Vizual și imagini.
În cea de a doua poveste intitulată Iepure prin sintagma ,,Vede clădirea apropiindu-se de el" se creează acel efect numit ,,Dolly zoom" în filme și mi-a plăcut.
  4. Narator. Preponderent apare un singur narator care vorbește la persoana I.

  5. Titlul este mai mult decât bun. Te prinde. 
La rubrica contra:
1. Nu mi-a plăcut deloc faptul că a folosit expresia lui Palahniuk ,,o copie a unei copii a unei copii" fără să utilizeze ghilimelele de rigoare. 
2. Pe partea de vocabular mi s-a părut că se folosește de ,,artificii verbale" fără nici un scop. Less is more. Limbaj licențios fără susținere. 
3. Descrieri lungi și inutile. Pagina 182 în special mi-a pus capac. Se repetă la nesfârșit un: Zice, Zice, Zice. Înțeleg că acest zice repetat la nesfârșit ar fi trebuit să pară ticul naratorului, dar sună a cu totul altceva.
4. Trebuie să subliniez faptul că am găsit în naratorul poveștilor un adorator al primilor nasturi de la cămașă. Se tot deschid nasturi.
5. Dialoguri ireale. În povestea ,,O mică problemă" apare un dialog între Cristina și prietena ei înșelată.
Nu pot să văd în discuțiile lor nici o urmă de verosimilitate, de veridicitate. Nu vorbește nimeni așa. M-am gândit inițial că asta ar fi modalitatea prin care autorul îi transmite ,,cititorului" că această Cristina e o trădătoare și că-și minte prietena, dar nu stă în picioare dialogul lor.
6. Povestea Iepurilă nu are sfârșit.

Concluzie: După ce am citit povestea ,,Capra cu 4 iezi" din Treisprezece, Proză fantastică, nu pot să spun că autorul s-a întrecut pe sine în ,,Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?".
E o carte bună, dar eu o recomand celor care citesc cu scop recreațional.

  Vă rog să nu interpretați greșit. Mie îmi plac poveștile din această carte, dar din punct de vedere tehnic, mai trebuiesc puțin lucrate. 

P.S: E strict părerea mea. Nu sunt nici critic, nici editor, sunt doar un cititor mult prea exigent, cu păreri care chiar nu contează.