Industria liniștirii adulților🖤

Titlu: Industria liniștirii adulților

Autor: Anastasia Gavrilovici 

Editura: Max Blecher

                            

    Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și programul masteral „Societate, Multimedia, Spectacol” al Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. 

    A debutat cu volumul ,,Industria liniștirii adulților" (Casa de Editură Max Blecher, 2019), pentru care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut. 

    Anastasia Gavrilovici declara într-un interviu oferit online: ,,scrisul a fost forma mea de a mă adapta la medii noi. Trăirea internalizată a lucrurilor pe care ceilalți le trăiau exterior". 

   Volumul ,,Industra liniștirii adulților" conține ceva din noblețea atingerilor, lipezimea mișcărilor, pasiunea, libertatea, căldura, bucuria și obligatoriu, gentilețea găsită în piesa The Second Waltz, Dmitri Shostakovich.

  Printre temele principale ale acestui volum se află iubirea: ,,am iubit un singur bărbat, acum se întoarce spre mine când nu-și găsește cuvintele, iar asta mă face fericită".

Adriano Thilgher în ,,Dragostea la greci" spunea următorul lucru: ,,Grecii au iubit, cu forță și cu elevație, dar n-au iubit Iubirea; iar lumea creștină și cea modernă n-a iubit nimic, mai mult decât Iubirea însăși".

   Prin acest volum, Anastasia Gavrilovici ne demonstrează contrariul. ,,Dacă cineva ar vrea să-mi povestească viața pe Wikipedia, aș vrea să rețină un singur lucru: cum ne ținem de mână în somn, ca vidrele în apă pentru a nu fi purtate de curent una de lângă cealaltă".

   În accepția lui Blaise Pascal ,,Când iubești profund, găsești întotdeauna ceva nou în persoana iubită". 

 Anstasia Gavrilovici ne prezintă dragostea, iubirea, liubovul cu sinceritatea, curăția, căldura și curiozitatea unui copil: ,,ne-am ridicat de la masă puțin amețiți am vrut să-mi sigilez timpanele să țin toate poveștile pe care mi le-ai șoptit într-o singură noapte"

   Gândul cititorului zboară la Dante Alighieri, când citește versurile: ,,te-am întrebat până când o să rămânem așa/ mi-ai desenat o inimă cu branhii mi s-a părut  că tremură puțin/foarte puțin". Mai exact, la următorul lucru pe care el l-a scris:  ,,Te iubesc și te voi iubi toată viața, iar dacă și după moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna". 

     Anastasia Gavrilovici este una dintre cele mai puternice și mai credibile voci din poezia română contemporană, spune criticul literar Cosmin Ciotloș.

   O altă temă, la fel de puternică și de importantă, ce apare preponderent de la jumătatea volumului, este: alienarea. 

  Neputința individului față de societate și față de el însuși, depersonalizarea sa, înstrăinarea. 

,,Vreau liniștea lor calmul oamenilor care știu că/ există o rugăciune pentru orice/ inima mea a dat și dă tot ca o broscuță/ aplatizată sub roțile unui tir"

  Omul care nu este capabil să se înfurie, nu este capabil nici să iubească. Această furie vine pe fondul unei trădări: ,,vom face o flegmă colectivă numai bună să coboare peste casa poporului"; ,,dacă respectăm regulile jocului realitatea trece cu tractorul peste inimile noastre".

  Pornind de la poemul ,,Ce știi tu despre foame, domnule Patrimoniu" continuând cu ,,Chestionar"; ,,Obsessive Confessive Disorder" și  sfârșind cu ,,Dragă E" observăm tremurul vocii, durerea, nemulțumirea, tristețea unui suflet lucid ce-și externalizează emoția reprimată, fără a transforma acest lucru în ceva tragic, ci mai degrabă, simțim căldura omului care spune: ,,sunt lucruri simple în jurul nostru care îmi fac inima origami".

  Am învățat totul despre industria liniștirii adulților: KENT, MDMA, TWIX, DUREX, REVOTRIL, ABSINTH.

   Înainte de a concluziona, trebuie să precizăm câteva aspecte despre imaginarul din poezia Anastasiei Gavrilovici.

Aproape de final, vă rog: Permiteți-mi să fac o comparație puerilă. Imaginile din volumul: ,,Industria liniștirii adulților" sunt asemeni nucilor presărate pe un chec făcut la cuptor toamna, iar cititorii vor să mănânce tot checul. 

   Iată câteva exemple: ,,mintea mea este un șvaițer" ; ,sufletul ca o sobă micuță"; ,,scuipatul dimineții se prelinge pe cer";

 ,,e dimineață și lumina trece aproape tomografic peste perne/acolo unde creierele noastre își spun povești de când erau mici/ fac planuri de vacanță și râd ca două conopide grăsuțe înainte să intre în cuptor".

       În concluzie, într-o rochie albastră, diafană, cu părul ondulat, Anastasia Gavrilovici, este invitată la vals de partenerul ei cuvântul, iar privirile pe care și le aruncă cei doi: fac atomii să vibreze, așa apare poezia. 

   

Mulțumim pentru acest volum, Anastasia Gavrilovici.

With love, dimineți târzii!

Găsiți volumul aici👇