și plath dansa prin bucătărie
Titlu: și plath dansa prin bucătărie
Autor: Denisa Ștefan
Editura: casa de pariuri literare
"În vis reprezentările se vânează unele pe altele după asemănări acidentale și legături abia perceptibile".
Volumul "și plath dansa prin bucătărie" al Denisei Ștefan trezește amintirea tabloului"The Land of Cockaigne" , pictură ce aparține lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Denisa Ștefan nu vorbește despre lene sau despre comoditatea întâlnită în fiecare strat al societății, dar se regăsesc în volumul ei elemente ce vin din acea lume "bruegeliană".
Autor: Denisa Ștefan
Editura: casa de pariuri literare
"În vis reprezentările se vânează unele pe altele după asemănări acidentale și legături abia perceptibile".
Volumul "și plath dansa prin bucătărie" al Denisei Ștefan trezește amintirea tabloului"The Land of Cockaigne" , pictură ce aparține lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Denisa Ștefan nu vorbește despre lene sau despre comoditatea întâlnită în fiecare strat al societății, dar se regăsesc în volumul ei elemente ce vin din acea lume "bruegeliană".
Senzația de apăsare, imagini care cer zoom și, mai ales, paletarul plin de expresii ce oferă volumului statutul de manifest. Poezia poate fi, în cazul acestui volum, reminiscență a visului.
Volkelt spune următorul lucru: "Povestește-mi de-a lungul unei perioade visele tale și o să-ți spun cum stă interiorul tău".
Volkelt spune următorul lucru: "Povestește-mi de-a lungul unei perioade visele tale și o să-ți spun cum stă interiorul tău".
Citind volumul ,,și plath dansa prin bucătărie" cititorul părăsește realitatea lui și ajunge în visul scriitoarei.
Visul ca poezie și poezia ca vis. Nu putem face o delimitare precisă între cele două. Poezia acestui volum este despre eliberare, despre refulare, despre libertatea de a te exprima și despre jocul imaginației și al imaginarului. Visul poate fi dirijat, visul unui activ, și necontrolat. Există și o parte întunecată, una despre care nu se vorbește în general, dar care impresionează, lasă urme adânci. Coșmarul. Ei bine, Denisa Ștefan nu se ferește să vorbească despre astfel de lucruri.
Pe lângă mirosul pastelat al simbolismului prezent în acest volum, regăsim și note calde, romantice, "fie vorba între noi plăcerea s-a născut în cosmos unde nu se vede nimic" .
Cromatica rece înmiresmează poezia. Aflată în ipostaza însinguratului, Denisa Ștefan vorbește despre morminte, cimitire, spitale, boli, izolare, moarte. "Lângă tine acolo jos mai e cineva/ pitită într-un colț de sicriu/se ascunde pentru că nu știe să ne spună pe nume/ încă numără oile pe degete &/ ucide orice gândac care încearcă să se urce pe corpul tău".
Pentru că poezia acestui volum este vis, reverie, coșmar, vers și realitate îmbibată de vise. Ne putem întreba:
Cine este cel care visează? "sunt un orfan care-și cunoaște părinții"
Ce își imaginează despre familia lui?
"de fiecare dată când dau mâna cu un bărbat/ mă gândesc la taică-meu/ mereu calcă pe accelerație când sunt copii pe trecerea de pietoni"; bunicul meu e tatăl meu/oglinda spartă în care mă recunosc".
Ce crede despre sine?
" când mă uit în oglindă văd o fată care a existat cândva în corpul unui/ bătrân diabetic/ și aproape surd/ care-și bătea familia ca să uite de singurătate"
Care este relația sa cu divinitatea?
"l-am văzut pe dumnezeu la mare într-o vară/avea sfârcurile mai mari decât fundurile cosmonauților/ și fuma trabuc aprins la ambele capete" .
Havelock Ellis spunea despre vis că este
Visul ca poezie și poezia ca vis. Nu putem face o delimitare precisă între cele două. Poezia acestui volum este despre eliberare, despre refulare, despre libertatea de a te exprima și despre jocul imaginației și al imaginarului. Visul poate fi dirijat, visul unui activ, și necontrolat. Există și o parte întunecată, una despre care nu se vorbește în general, dar care impresionează, lasă urme adânci. Coșmarul. Ei bine, Denisa Ștefan nu se ferește să vorbească despre astfel de lucruri.
Pe lângă mirosul pastelat al simbolismului prezent în acest volum, regăsim și note calde, romantice, "fie vorba între noi plăcerea s-a născut în cosmos unde nu se vede nimic" .
Cromatica rece înmiresmează poezia. Aflată în ipostaza însinguratului, Denisa Ștefan vorbește despre morminte, cimitire, spitale, boli, izolare, moarte. "Lângă tine acolo jos mai e cineva/ pitită într-un colț de sicriu/se ascunde pentru că nu știe să ne spună pe nume/ încă numără oile pe degete &/ ucide orice gândac care încearcă să se urce pe corpul tău".
Pentru că poezia acestui volum este vis, reverie, coșmar, vers și realitate îmbibată de vise. Ne putem întreba:
Cine este cel care visează? "sunt un orfan care-și cunoaște părinții"
Ce își imaginează despre familia lui?
"de fiecare dată când dau mâna cu un bărbat/ mă gândesc la taică-meu/ mereu calcă pe accelerație când sunt copii pe trecerea de pietoni"; bunicul meu e tatăl meu/oglinda spartă în care mă recunosc".
Ce crede despre sine?
" când mă uit în oglindă văd o fată care a existat cândva în corpul unui/ bătrân diabetic/ și aproape surd/ care-și bătea familia ca să uite de singurătate"
Care este relația sa cu divinitatea?
"l-am văzut pe dumnezeu la mare într-o vară/avea sfârcurile mai mari decât fundurile cosmonauților/ și fuma trabuc aprins la ambele capete" .
Havelock Ellis spunea despre vis că este
"an arhaic world of vast emotions and imperfect thoughts" .
Poezia pare a avea ceva din incantații "nu știu să fac ice coffe așa că rutina mea de dimineață este așteptarea" ; "vreau să fiu doctor/dar pentru asta trebuie să-mi las venele să crească"; "în mijlocul întunericului baricadat de credințe absurde/sunt o femeie/ sunt un oraș/ lumea vine și pleacă". Răbdarea. Muzicalitatea și ritmul gândului ce stă pe cerul gurii înainte de a fi rostit.
"În poezie stările se vânează unele pe altele după asemănări acidentale și legături abia perceptibile". Denisa Ștefan "într-o lume spălată pe dos" își lasă pașii goi în baie. Și crede că "lumea asta există și e prinsă sub pielea palmei noastre stângi" iar "din încheieturile ei s-au născut deja lilieci".
Moartea este una dintre temele principale ale acestui volum "într-o zi vocea ei va dispărea și infiniturile se vor încâlci până când vor ajunge un ghem" . Dacă Ibsen a spus că "a trăi este o artă", poezia Denisei Ștefan vorbește despre "moartea ca artă".
În încheiere, vreau să amintesc ceea ce spunea un Cineva: visele au o putere vindecătoare, de despovărare. Poezia volumului "și plath dansa prin bucătărie" are puterea de a despovără.
Poezia pare a avea ceva din incantații "nu știu să fac ice coffe așa că rutina mea de dimineață este așteptarea" ; "vreau să fiu doctor/dar pentru asta trebuie să-mi las venele să crească"; "în mijlocul întunericului baricadat de credințe absurde/sunt o femeie/ sunt un oraș/ lumea vine și pleacă". Răbdarea. Muzicalitatea și ritmul gândului ce stă pe cerul gurii înainte de a fi rostit.
"În poezie stările se vânează unele pe altele după asemănări acidentale și legături abia perceptibile". Denisa Ștefan "într-o lume spălată pe dos" își lasă pașii goi în baie. Și crede că "lumea asta există și e prinsă sub pielea palmei noastre stângi" iar "din încheieturile ei s-au născut deja lilieci".
Moartea este una dintre temele principale ale acestui volum "într-o zi vocea ei va dispărea și infiniturile se vor încâlci până când vor ajunge un ghem" . Dacă Ibsen a spus că "a trăi este o artă", poezia Denisei Ștefan vorbește despre "moartea ca artă".
În încheiere, vreau să amintesc ceea ce spunea un Cineva: visele au o putere vindecătoare, de despovărare. Poezia volumului "și plath dansa prin bucătărie" are puterea de a despovără.
with love, dimineți târzii.
mă'nclin!
Comentarii
Trimiteți un comentariu