Grădina Sofiei
Titlu: Grădina Sofiei
Autor: Suzănica Tănase
Editura: casa de pariuri literare
Suzănica Tănase s-a născut în 1982, în Constanța, România. A publicat: Cap de lut, O mie de impresii divizate și Grădina Sofiei.
Autor: Suzănica Tănase
Editura: casa de pariuri literare
Suzănica Tănase s-a născut în 1982, în Constanța, România. A publicat: Cap de lut, O mie de impresii divizate și Grădina Sofiei.
Pe coperta volumului ,,Grădina Sofiei" Vianu Mureșan scrie: ,,cartea este de fapt un poem al maternității chinuite, compus din fragmente de gânduri, așteptări, vise, coșmaruri, traume, amintiri naive și idilice, observații comune, judecăți asupra vieții de imigrant dispuse în jurul unui nod de dragoste fără chip".
Citind acest volum un amalgam de sentimente ne iau prin suprindere și ne zguduie, ne creează impresia de manipulare, se joacă cu mintea noastră, cu emoţiile, trăirile noastre ajung într-un punct extrem. ,,Atunci m-am maturizat puțin, ca oul crăpat".
,,Grădina Sofiei" impresionează cititorul prin simplul fapt că această creaţie nu este doar unică, ci şi surprinzătoare, lucru care a reuşit să ne adâncească treptat în disonanţă cognitivă ,,iar norii ne lovesc peste față cu picioarele azvârlite de fluturi" .
Raphael și studenții săi au început să folosească imagini artistice grotești pentru a decora casetele din Vatican, pentru a picta tavane, palate.
Suzănica Tănase folosește imagini grotești, coșmărești pentru a decora castelul poeziei românești contemporane. ,,De atunci îmi mușc buzele, iar gura mea arată ca o arătură".
Raphael și studenții săi au început să folosească imagini artistice grotești pentru a decora casetele din Vatican, pentru a picta tavane, palate.
Suzănica Tănase folosește imagini grotești, coșmărești pentru a decora castelul poeziei românești contemporane. ,,De atunci îmi mușc buzele, iar gura mea arată ca o arătură".
Înainte de a merge mai departe, trebuie să definim grotescul. Deci? Ce este grotescul prin definiție? Este un tip de imagini bazate pe contrastante semnificative. ,,Mă uit în oglindă și o văd pe mama. Imaginea e moale ca penele de găină din perne". O combinare a incompatibilelor. ,,Simt florile cum se apleacă. Se iau cu frunzele de cap și bocesc ca la mort".
Râsul și plansul, tragicul și comicul, sublimul și ridicolul, frumosul și uratul, adunate în același cuprins și manifestate în același timp, creează disonanțe interioare care străbat în afară ca niște strâmbături, schimonoseli, grimase și desfigurări. "Vino bărbate să vezi, ne plâng florile-n grădină. Li s-au străpezit colții de atâta sânge" .
În volumul ,,Grădina Sofiei" găsim o alternanță continuă sublim-grotesc.
,,De exemplu, mirosul unei cărți neîncepute. Stau cu nasul printre pagini și le plimb dintr-o parte în alta ca pe evantai. Cei care mă văd cred că îmi este cald, dar eu nu vreau să le spun că așa îmi caut fericirea."
,, În noua țară am băut din pahar copiii altora. Alții, i-au băut pe ai mei. Mi-am împachetat stomacul în falduri și atârnă fluturând de coaste".
Nicolai Hartmann în ,,Estetica" menționa că sublimul este acel frumos ,,care vine în întâmpinarea nevoii omului de «măreţie», de ceva «care ne depăşeşte», şi în acelaşi timp, învinge fără efort obstacolele temerii şi meschinismul omenesc în noi".
Râsul și plansul, tragicul și comicul, sublimul și ridicolul, frumosul și uratul, adunate în același cuprins și manifestate în același timp, creează disonanțe interioare care străbat în afară ca niște strâmbături, schimonoseli, grimase și desfigurări. "Vino bărbate să vezi, ne plâng florile-n grădină. Li s-au străpezit colții de atâta sânge" .
În volumul ,,Grădina Sofiei" găsim o alternanță continuă sublim-grotesc.
,,De exemplu, mirosul unei cărți neîncepute. Stau cu nasul printre pagini și le plimb dintr-o parte în alta ca pe evantai. Cei care mă văd cred că îmi este cald, dar eu nu vreau să le spun că așa îmi caut fericirea."
,, În noua țară am băut din pahar copiii altora. Alții, i-au băut pe ai mei. Mi-am împachetat stomacul în falduri și atârnă fluturând de coaste".
Nicolai Hartmann în ,,Estetica" menționa că sublimul este acel frumos ,,care vine în întâmpinarea nevoii omului de «măreţie», de ceva «care ne depăşeşte», şi în acelaşi timp, învinge fără efort obstacolele temerii şi meschinismul omenesc în noi".
,,Mă doare țipătul nucilor sparte".
În acelaşi context, Edmund Burke insistă mult asupra sentimentului de teamă, de oroare în faţa privaţiunilor resimţite de suflet, ca generatoare de trăiri sublime: vacuitatea, singurătatea, tăcerea, bezna.
,,M-am sfărâmat ca o bezea, acolo pe podeaua ce miroasea a clor"; ,,S-a rotunjit aerul în fiecare cameră și mă izbește de toți pereții cu bule transparente"
Dintre trăsăturile, aspectele, formele date de N. Hartmann sublimului amintim: Conturatul, închegatul-în-sine, perfectul, înaintea căruia îţi apari mic şi plin de lipsuri (astfel, adesea în sublimul moral); tăcutul şi nemişcatul plin de mister, în măsura în care simţim că el este doar suprafaţa a ceva obscur şi nemăsurat; ceea ce ne depăşeşte (în forţă şi putere) - în natură, covârşitorul şi strivitorul; în viaţa umană, superioritatea morală, ceea ce impune şi entuziasmează, ceea ce este omeneşte măreţ, grandios, generos; emoţionantul şi zguduitorul.
,,Viețuim printre atâtea frici, Sofia. Și nu trec niciodată. Se aglomerează și se tot aglomerează, straturi complicate, sucite și răsucite ce amenință să se dărâme peste noi".
În încheiere, îmi iau libertatea de a afirma despre acest volum că în timp ce-l citeam ,,sufletul mi se ridicase din tâmple și ticăia" iar ,,pe holurile pieptului uneori se face curent" de la stările prin care am trecut, emoțiile pe care le-am simțit datorită acestui volum.
,,M-am sfărâmat ca o bezea, acolo pe podeaua ce miroasea a clor"; ,,S-a rotunjit aerul în fiecare cameră și mă izbește de toți pereții cu bule transparente"
Dintre trăsăturile, aspectele, formele date de N. Hartmann sublimului amintim: Conturatul, închegatul-în-sine, perfectul, înaintea căruia îţi apari mic şi plin de lipsuri (astfel, adesea în sublimul moral); tăcutul şi nemişcatul plin de mister, în măsura în care simţim că el este doar suprafaţa a ceva obscur şi nemăsurat; ceea ce ne depăşeşte (în forţă şi putere) - în natură, covârşitorul şi strivitorul; în viaţa umană, superioritatea morală, ceea ce impune şi entuziasmează, ceea ce este omeneşte măreţ, grandios, generos; emoţionantul şi zguduitorul.
,,Viețuim printre atâtea frici, Sofia. Și nu trec niciodată. Se aglomerează și se tot aglomerează, straturi complicate, sucite și răsucite ce amenință să se dărâme peste noi".
În încheiere, îmi iau libertatea de a afirma despre acest volum că în timp ce-l citeam ,,sufletul mi se ridicase din tâmple și ticăia" iar ,,pe holurile pieptului uneori se face curent" de la stările prin care am trecut, emoțiile pe care le-am simțit datorită acestui volum.
Mulțumesc, Suzănica Tănase!
Comentarii
Trimiteți un comentariu