stările intense 🚫
Titlu: stările intense
Editura: casa de pariuri literare
Autor: Oana Cătălina Ninu
OANA
CĂTĂLINA NINU a debutat editorial în 2005 cu volumul Mandala la Editura Vinea. În
anul 2018 publică la Editura Casa de Pariuri Literare volumul cu titlu Stările intense.
Stările intense sunt mișcare, apăsare, acțiune.
"Dăm părul pe spate; corpurile noastre se întind; te strâng cu părul;
pumnii strânși; rotulele se lipesc; a umple; a lovi; ne desfacem".
Cuvântul are o
textură grea, alunecoasă, violentă și
vine în contrast cu tușa fină a imaginilor care permit redarea minuțioasă a
detaliilor din spatele aparențelor ființei umane ,,schelăria putredă din
piept”.
Așa cum în Las
Meninas, Diego Velázquez prin accente roșii conduce ochiul în zigzag, prin firul
violenței pe care Oana Cătălina Ninu îl poartă în poezia sa ne face să trăim
acest "zigzag interior".
Stările intense vorbesc despre grădina emoțiilor. După
ce se deschide lumea interioară a cărții ni se dezvăluie o lume colorată și coagulată de tema prezentă și-n primul volum, Mandala, "durerea ne face
mai frumoși".”
În primul
volum apare întrebarea: Ce este viața? În Stările
intense poeta răspunde acestei întrebări într-un mod indirect ,,nu
aștepți decât să treacă/ viața noastră o uriașă floare de cactus japonez"
. Această comparație a vieții cu floarea de cactus poate denota fie faptul că
omul și-o trăiește de cele mai multe ori fără a fi conștient de fragilitatea ei
și trece prin ea fără a-i oferi o mai mare atenție, fie face referire la
această neîncetată trudă de a ne apăra de tot ce ne încojoară prin spinii pe care îi brodăm la exterior.
Înainte
de a scrie acest volum pare că Oana Cătălina Ninu a închis toate stările la
interior apoi, le-a redat libertatea după ce le-a lipit de cea mai lucidă
conștiință. Poezia este construită atent și-n echilibru.
Contrastele tonale și punctele focale fac cititorul să se simtă implicat.
Perspectiva pesimistă asupra vieții croșetată în imagini grele, în revolta contra limbajului dat și mai ales în temele pe care le tratează precum moartea, viața, disperarea, reprezintă încercarea de a diseca sufletele. ,,Sentimentul că ne-am trăit viața ne apasă ca o pernă imensă peste față".
Dramatismul provine din mixarea trăirilor în opoziție
și a imaginilor ce intervin ca un contrapunct. ,,și totul o să fie bine/ și nu
o să mă mai trezesc/ o funie rezistentă mațe grunjoase făcute ghem/ o să trag
de el până ce mi se va încolăci în jurul gâtului”. Tensiunea este sporită de
ilustrațiile ce însoțesc textul. Ilustrațiile Arabellei Krebs au forța de a
hipnotiza.
Așa cum în tabloul Jocuri de copii, Bruegel cel Bătrân, într-o lume a talmeș-balmeșului ocupată de cei mici, așează pe ,,Acrobat” cu capul în jos, tocmai pentru a sublinia și mai mult opozița crud-inocent. Tot așa ilustrațiile Arabellei Krebs prezintă pendularea sufletească a unui eu liric pătruns de stări intense într-o lume poziționată cu susul în jos la interior. „dar viața noastră deja s-a terminat/ cruzimea nu ne mai poate spune nimic.../ scuipăm bețivii din gară lovim cu pietre copiii schilozi din metrou/ pentru că avem sufletele țăndări".
Discursul
poetic din Mandala este unul precis,
terifiant, aspru și în care se găsește foarte multă fermitate, hotărâre,
încredere. În Stările intense discursul
suferă o mică nuanțare, ceva diferit apare, își face loc vulnerabilitatea, nevoia de a se
oglindi în altcineva pentru a se vedea pe sine, frica de a eșua sau de a greși,
sentimentul de îndrăgostire ,,încercarea disperată de a mângâia în permanență
ceva” și o continua luptă cu nesiguranța ,,pentru că suferința ne face mai
frumoși”.
Teama de a eșua apare în Mandala ca o certitudine ,,nimic nu
poate fi mai trist decât o tocăniță de ceapă reîncălzită/ și siguranța că ți-ai
ratat viața tocindu-ți coatele la masa de scris”, iar în Stările intense apare
ca o incertitudine ,,și totul o să fie bine/ și nu o să-mi ratez viața”.
Iubirea nu putea fi altceva decât o stare
intensă ,,dincolo ne ținem de mână/ pentru că reclamele și fotografiile o
fac în locul nostru". ,,Te iubesc ca un șobolan care își recunoaște
conducta/ ca o bucată de gresie lipită de ciment/ ca un muncitor trăgând din
chiștoc pe-ascuns/ ca o liposucție cu fir metalic răzuind coapsa până la os”. Șobolanul
,,nesătul, prolific, nocturn”, simbol htonian, juca un rol important în
civiliazația mediteraneană, încă din epocile preelenice. Apollo este evocat cu
numele Smintheus, cuvânt derivat din sminthos
care înseamnă șoboloan. Șobolanul simbolul celui care iubește ca un smintit,
cel care distruge sau cel care apără. ,,Dragostea noastră n-ar fi decât
îmbrățișarea strâmbă a doi handicapați” sau ,,dependențele noastre trăite până la
autodistrugere”.
Violența din stările intense ale Oanei Cătălina Ninu este imagine brutală,
furioasă, sarcastică dar și puternică,
necontrolată, o forță dezlănțuită care se manifestă pentru a se elibera și
pentru a elibera. Frumusețea poeziei sale este revelată de sinceritate brută de
care dă dovadă ,,am putea scrie despre fericire […] dar nimeni nu crede în
frumusețe/ nimeni nu crede în fericire/ dar totuși credem în dragoste în viață/
în tinerețea pe care o strângem în brațe/ ca pe păpușa de cârpă cu ochii scoși”.
Există numeroase mituri în care
salivei i se recunoaște calitatea de lichid seminal. Nenumărați eroi sunt
născuți din saliva unui Zeu. Simbol al creativității și al distrugerii. Ea
reunește sau separă, vindecă sau nimicește, alină sau ultragiază ,,saliva ca un
prag între mine și ,,stările intense”.
Cel de-al doilea volum al Oanei
Cătălina Ninu este sculptura viscerală a aceea ce este omul în forma sa pură,
fără nici o urmă de cosmetizare, de mascare a ceea ce poate displăcea din varii
motive, impuse sau nu, de societatea în care trăim. Stările inconfortabile pe
care le trezește în cititor au rolul de a-l face să trăiască cu adevărat pentru
că, după cum spune primul poem al stărilor
intense ,,mi-am luat ceva timp să-mi dau seama că dacă am vrut ceva
vreodată/ a fost pur și simplu să trăiesc”.
Puteți cumpăra cartea de aici.
With love dimineți târzii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu